În căutarea fericirii

Fericirea există în fiecare din noi, numai că nu știm să o accesăm. Fericirea asta din interior este alimentată de anumite izvoare. Fiecare își știe cel mai bine care sunt acele izvoare. Eu o să le menționez acum pe cele identificate de poetul și eseistul American John Perry Barlow, care îi alimentau în mod natural fericirea: sentimentul că ai o misiune de îndeplinit, ajutorul dat celor din jur, lucruririle mărunte și nu în ultimul rând, iubirea necondiționată.

Sentimentul că ai o misiune de îndeplinit

Fiecare avem o misiune de îndeplinit, o chemare, un scop. Și mergând pe drumul tău, urmându-ți visul, poți experimenta sentimentul ăsta dulce de împlinire. Când eziți, îmbrățișează confuzia și alege să-ți urmezi calea. Când ți-e fică, îmbrățișează-ți frica și alege să mergi în continuare către ceea ce dorești cu adevărat. O să-ți vină tot felul de gânduri care par de necontrolat. Nu asculta la tot ce gândești. Frici iraționale îți vor acapara ființa. Nu te supune acestor sentimente. Ai incredere in Dumnezeu și mergi înainte.

Ajutorul dat celor din jur

Prin ceea ce faci, prin misiunea ta, îi ajuți cumva pe cei din jur. Indiferent în ce domeniu ar fi. Iar sentimentul că poți fi de folos cuiva, și că prin simpla dăruire a sufletului tău poți contribui la starea de bine a celorlalți – asta înseamnă fericire. Cel puțin pentru mine. Dacă îmi spui că, citind fărâmele de suflet pe care le impart cu tine aici, începi să te descoperi, sau că ai realizat ceva care îți va schimba viața sau percepția în legătură cu un anumit lucru, sau că s-a produs acel click pe care îl așteptai – atunci eu sunt fericită.

Lucruririle mărunte

Oh, astea sunt preferatle mele. Pentru că sunt cel mai simplu de accesat. Trebuie doar să te deschizi, să devii cu adevărat disponibil pentru a le vedea, pentru a le percepe și experimenta. Este vorba despre deschiderea simțurilor pentru micile delicii ale vieții, cu textură granulară de bucurie spontană – apusurile de soare, o adiere cu aroma de flori de tei, ciripitul unei păsări, zâmbete anonime, dansul, schimbul de priviri cu persoana aia faină din tramvai pe care o vezi în drum spre servici, plimbările cu bicicleta, râsul molipsitor al unui prieten drag, căderea sacadată a frunzelor arămii, bomboanele Maltesers …Să mai zic? Te las pe tine să continui.

Iubirea necondiționată

Cred că la iubirea necondiționată este greu de ajuns. Când spui: „Te iubesc”, să fie „Te iubesc” și atât. Fără virgulă și „dar” sau „dacă”. Punct. Fără vreo așteptare, condiție, termen limită sau obligație. A spune asta și chiar a simți că doar asta vrei să spui, fără să însemne nimic altceva – te va face fericit.

Și încă ceva – spune-ți asta ție în primul rând. Atunci vei putea dărui infinit mai multă iubire altora decât crezi.

Când înveți să iubești fără alte așteptări și, la rândul tău, accepți iubirea nezdruncinată de niciun dubiu, atunci ești fericit. Prin asta nu urmărești fericirea. Devii insăși fericirea.

Sursa: artaechilibrului.com

Sursa foto: pixabay.com